inthecornerr

Archive for the ‘Opinii’ Category

Toţi obişnuim să ne plangem de ceva, indiferent de vărstă, despre cât de greu obții un loc de muncă unde să fii mulțumit financiar, să fii tratat cu bun simț de colegi și, implicit, de management, sau unde să poți evolua profesional, îmbunătăţindu-ţi competenţele.

 

Dacă aştepti să găseşti locul perfect sau ideal  de muncă e posibil să aştepţi în zadar deoarece  acesta nu există. În mâna ta stă puterea ca locul de muncă să fie un loc agreabil şi nu închisoarea ta.

Opreştete şi nu te mai plânge că nu există locuri de muncă sau oportunități. Chiar dacă ai facultate și vrei să te specializezi pe un anumit domeniu, asta nu înseamnă că în timp ce încerci acest lucru nu trebuie să lucrezi în locurile unde poți face ceva bani și-ți poți menține astfel un echilibru socio-profesional. Experienţa este oricând binevenită şi în orice domeniu important este să ai ceva de învăţat din ceea ce faci.

Poate facultatea nu este exact cum ai crezut tu şi poate nu faci suficientă practică asta nu însemnă tu nu poţi face ceva în privinţa asta. Sunt o multitudine de multinaţionale care oferă programe de internship, mentorat sau practică. Cauta şi cu siguranţă vei găsi ceva ce te interesează.

Indiferent de vârstă, nu este bine să te plângi. Mai mult, mai ales dacă ești la început de carieră, trebuie să te mobilizezi și să accepți că dacă vrei să obții cu adevărat ceea ce îți dorești, acest lucru presupune muncă, responsabilitate și o atitudine pozitivă. Desigur, vor fi momente când tristețea își va face apariția, dar continuă să crezi și să faci eforturi.  Nu judeca oamenii ai tot timpul o minte deschisă, cu ajutorul ei îţi poţi alege drumul pe care vrei să îl urmezi.

Totul începe de la tine, de la ce atitudine te hotărăşti să adopţi, viaţa nu este un drum lin ci un drum plin de surprize încercă să vezi tot timpul partea frumoasă a lucrurilor.

Sunt numeroase situaţiile în care oamenii semnează documentele oficile fără a le citi în prealabil sau chiar dacă le citesc ne fiiind familiarizaţi cu vocabularul de specialitate sunt de acord şi îşi lasă semnătura  în colţul paginii.

O regulă de bază este aceea că un contract de muncă nu poate conţine prevederi contrare legislaţiei muncii în vigoare şi totodată obiectivul lui saă nu îl reprezinte derularea unor activităţi cu caracater ilicit sau imoral. Poţi citi legisalţia muncii accesând linkul legislatiamuncii.manager.ro .

Printre clauzele obligatorii  pe care fiecare angajator trebuie să le introducă în contract se numara salariul cu sporuri, indemnizaţii şi alte adaosuri salariale, funcţia ocupată, durata concediului de odihnă, locul muncii, durata preavizului pentru demisie şi cel acordat în cazul concedierii, perioada de probă, criteriile de evaluare a performanţelor, condiţiile de risc prezente în cadrul locului de muncă.

La citirea contractului de munca consider că viitorul angajat ar fi bine sa acorde o foarte mare atenţie tuturor clauzelor, dar în mod special elementelor privind funcţia, salariul de încadrare, timpul de lucru şi cel de odihnă, cum anume se compenseaza orele suplimentara, locul muncii, dar şi durata contractului de munca.

Pe toată lumea întresează partea financiară aşa că aveţi mare grijă de foarte multe ori  s-a trecut în contract un salariu mai mic decît minimul legal.

O situaţie mai gravă se creează  atunci când o parte din bani se plătesc legal, prin contract, iar o alta la negru, fără ca  suma respectivă  sa apară în niciun document şi fără ca salariatul să obţină vreo dovada de încasare a acestor sume. El pierde astfel la stagiile de cotizare (pensie, sănătate, somaj).

Citiţi cu atenţie clauzele cu privire la timpul de lucru, funcţie (cea din contractul de muncă trebuie să corespundă cu cea din fişa postului= deasemnea aveţi grijă la clauzele care se referă la confidenţialitate şi concurenţă.

 

Te-ai întrebat vreodată cât de important este s[ ai un profil pe social media curat, cât de mult îți poate afecta profilul de Facebook sau LinkedIn șansele de a pune mâna pe jobul dorit, iată câteva informații interesante care tewww.mirnabard.com pot ajuta astfel încât greşelile pe care le comiţi să nu îşi afecteze carierea.

Mai bine de jumătate (dintre specialiştii în recrutare din România verifică profilele de Facebook ale candidaţilor pe care îi au în vedere pentru un viitor job.

Specialiştii în recrutare iau în considerare ce tip de informaţii împărtăşesc candidaţii, ce comentează şi ce fotografii aleg să publice. De asemenea, criticile la adresa foştilor angajatori nu sunt neglijate, un sfert dintre recrutori sunt atenţi la acest aspect, putând astfel descalifica candidaţii încă din prima fază de recrutare pe acest criteriu. Atenţia pe care o acordă specialişti profilelor sociale nu este întămplătoare deoarce ei au aşa ocazia să afle ce fel de personă urmează să angajeze, cum se comportă această, cît de adevărate sunt informaţiile furnizate  către ei în CV.

Deoarece specialiştii în recrutare urmăresc aspectul general al profilului de Facebook şi LinkedIN în procesul de verificare a candidaţilor, reţelele sociale au devenit adevărate cărţi de vizită ale candidaţilor în căutarea unui job.Nici motorul de căutare Google nu este neglijat acesta este utilizat de către rectutori în ideea că odată ajuns online esre extrem de greu să ştergi cele publicat.

LinkedIn a devenit o bază de date din punct de vedere profesional, aici angajatorii verifică experienţa profesională a candidaţiilor precum şi recomandările din partea foştilor anagajatori.

Sccesul stă în moderaţie orice informaţie apărută în mediul online spne ceva despre tine aşa că ai grija ce mesaj doreşti să transmiţi.

 

Dacă vă întrebaţi cîte zile libere de la stat mai aveţi să stiţi că nu multe aşa că încercaţi vă vă bucuraţi cât mai mult de ele.joshdesha.com

Sărbătorile legale în România sunt acele zile declarate prin lege ca fiind nelucrătoare, cu excepţia zilelor de weekend. În zilele declarate libere nu se lucrează, excepţie făcând unităţile sanitare și cele de alimentație publică, precum și acele unitați în care munca nu poate fi întreruptă din cauza procesului de producţie sau specificului jobului. Angajaţii care îşi desfăşoara activitatea în astfel de unităţi au dreptul să fie compensaţi cu timp liber, ce se acordă în următoarele 30 de zile.

 Minivacanta de 1 mai este tot ce am auzit tot ceea ce am citit prin presă în aceasta perioadă. Mici si bere, mare sau munte, însă sunt şi oameni care au sărbătorit prin muncă.Pompieri, medici, şoferi de taxi, de transport în comun, toţi aceşteia nu s-au bucurat de zile libere. Aşa cş atunci când îţi alegi domeniul de activitate  şi acesta poate fi un criteriu de selecţie, dacă ai sau nu zile libere de la stat.

În continuare mai sunt câteva zile libere de la stat de care vă puteţi bucura dacă aţi pierdut minvacaţa de 1 mai.

Rusaliile vor fi sărbătorite, în 2014, în zilele de 8 şi 9 iunie (duminică şi luni), iar Adormirea Maicii Domnului – 15 august este într-o zi de vineri.

Angajaţii vor „pierde” anul viitor una dintre zilele libere, pentru că Sfântul Andrei, sărbătorit în 30 noiembrie, va fi într-o zi de duminică.

În schimb, ultima lună a anului 2014 va veni cu trei zile libere, pentru că atât Ziua Naţională a României (1 decembrie), cât şi primele două zile ale Crăciunului (25 şi 26 decembrie) vor fi în timpul săptămânii, respectiv luni, joi şi vineri.

Dacă nu vă ajung ziele libere de la stat oricând vă puteţi lua un concediu mai ales că s-a dat startul la sezonul estival şi marea vă aşteapta.

În continuare voi vorbi despre ce trebuie să facă femeile  în cazul în care sunt discriminate şi care sunt instituţiile care trebuie să le protejeze.

Aşa că, în momentul în care eşti supusă unui tratament discriminatoriu pentru simplul fapt că eşti femeie, nu sta pe gânduri şi nu face compromisuri. Adresează-te cu o plângere sau sesizare Inspecţiei Muncii sau Consiliului Naţional Antidiscriminare.

În momentul în care cel acuzat va fi adus în instanţă, el riscă amenzi de până la 15.000 de lei sau chiar închisoare. Aşa că renunţă la tăcere sau la „soluţia” numită demisie. Lucrurile se pot rezolva şi în favoarea ta, mai ales că tu nu ai nici o vină pentru toate cele întamplate.

Hărțuirea poate fi de două feluri: sexuală și morală, în cazul primei cele mai ușoare victima sunt femeile însă în cazul al doilea orice persoana poate fi victimă.

În prezent, puține  țări europene au adoptat o legislație specială în ceea ce privește harțuirea morală la locul de munca. În câteva dintre aceștea totuși legislația se află în faza de studiu sau de pregătire, iar unele state au intreprins acțiuni de reglementare prin adoptarea de statuturi, ghiduri și rezoluții.

Măsuri de acționare împotriva discriminării:

Persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la săvârșirea faptei sau de la data  la care putea lua cunoștință de săvârșirea ei.

Consiliul soluționează sesizarea prin hotărâre a Colegilui Director. Prin cererea depusă, persoana care se consider discriminată să solicite înlăturarea consecințelor faptelor discriminatorii și reabilitării situației anterioare discriminării. Neprezentarea părților nu înseamnă nesoluționarea sesizărilor.

Acțiunea de investigare înteprinsă de către Colegiul director poate avea loc la sediul instituției sau în orice alt loc stabilit de acesta. Persoana interesată are obligația de a dovedi existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirect. În fața Colegiului director se pot invoca orice mijloc de probă inclusive înregistrări video sau audio.

În momentul în care eşti victima discriminări nu sta şi acceptă situaţia ci acţionează demisia nu este soluţia chiar dacă îţi este temă de părerile celor din jur mai întăi gîndeşte ce este bine pentru tine pe termen lung.

 

 

A trecut ceva timp de la ultimul articol așa că m-am gândit că este timpul să revin. Recitind articolele mai vechi am realizat cât de mult a trecut de  atunci și cât de inocentă eram. Astăzi îmi doresc să revin din nou la inocență să mă pierd în gânduri, în cuvinte încercând să scriu despre ce îmi doresc să devină acest blog și ce am mai facut eu între timp. După ce am absolvit facultatea pentru că nu îmi doream să îngroș rândurile șomerilor m-am gândit că este timpul să îmi caut ceva de muncă, zis si făcut. Mi-am actualizat CV-ul pentru că nu mai aveam studiile în curs de finalizare ci le terminasem am trecut firava experientă profesională ce o căpătasem până la absolvire și gata m-am pus pe căutat, însă job-ul ideal nu se arata. A trecut o lună, apoi două, m-am înscris  la master dar tot nu lucram.  Zi de zi mergem cu Cv-ul în mână poate va fi ceva, între timp  aplicam pe site-uri specializate sperând că experiența mea subțire  nu va descurajeza angajatorul în a mă selecta pentru un interviu. Zilele treceau și am realizat că de fapt nu eram în căutarea unui job oarecare ci a unui job care să mă facă fericită, un loc în care colegii să fie drăguți, șefi îngăduitori, toate astea pentru că cei din jurul meu de asta duceau lipsă și mi-am zis că eu nu o sa fiu așa Căutand job-ul perfect am realizat cât de puțin eram pregătită să fac față presiuni găsiri unui loc de muncă și cât de puține știam de fapt despre ce înseamnă relația angajator-angajat. Viața este un iureș de sentimente și de dorinte, de planuri  și de realizări, în fiecare zi suntem puși în situația de a alege ce drum vrem să parcurgem ce oameni lăsăm în viața noastră, ce sfaturi ascultăm cu cine vom vorbi, totul este o alegere fie ea conștientă sau nu.

Etichete: , , ,

Hmm, unde mă văd eu peste 5 ani, probabil soție, de ce nu mamă și bineînțeles având o slujbă stabilă, dacă nu în jurnalism măcar în unele din posturi adiacente. Soție pentru că toate lucrurile se rezolvă mult mai ușor în doi, mamă pentru că eu altfel nu m-aș simți împlinită, experientă în câmpul muncii pentru că pentru asta mă pregătesc, pentru asta încă de la vârsta de 6 ani învăț și stau prin școli pe banii părinților ca la un moment dat să mă pot descurca și singură.

Acum îmi dau seamă că anii au trecut și că opțiunile mele s-au schimbat și ele odată cu trecerea timpul, când eram doar o copilă visam să ajung stewardesă sau profesoară, acum nu știu sigur dacă drumul pe care l-am ales este cel mai potrivit, sper să îmi dau seama când mă voi lovi de realitatea cruntă.

Îmi doresc foarte mult să călătoresc (încă de micuță aveam pasiunea această, de asta îmi doream să ajung și stewardesă) să descopăr locuri noi, oameni din culturi diferite, să interacționez cu ei să le aflu poveștile.

Voi când ați stat ultima dată să vă gândiții dacă știți încotro mergeți, dacă dorințele pe care le aveați când erați mici au rămas aceleași, dacă locul de muncă pe care îl aveți vă aduce numai benefici și multumiri atât pe plan personal cât și pe cel profesional.

Oare când să fi fost ultima dată?

 „Don’t judge a book by its cover”  (” Nu judeca o carte după copertă”), cât de mulți dintre noi reușim să facem acest lucru.  Tineri, adulți, oameni învârstă, câți suntem capabili să zicem că niciodată nu am avut o idee preconcepută despre cineva, că nu am pus etichete fără măcar să cunoaștem acea persoană, că nu am spus niciodată ceva rău sau că nu am refuzat să facem cunoștintă cu cineva doar pentru că nu se încadra în tiparul nostru de perfecțiune. Poate nu întotdeauna o spunem cu voce tare, dar de gândit sigur o gândim, facem tot felul de presupuneri, judecăm fără măcar să ne pese pe cine rănim.

Ne place să punem etichete,  să încadrăm oameni în anumite categori, să ne spunem părerea despre oricine indiferent pe cine rănim. Folosim adesea apelative  cum ar fi: ”pițipoance”, ”cocalari”, ”maneliști”, ”rockeri” ,”prea gras/ă”, ”prea slab/ă”, ”urăt/ă”, ”frumos” pe principiul că și ceilalți fac la fel despre noi.

Trăim într-o lume superficială unde totul se rezumă la prezent, la binele propriei persoane, am uitat să fim generoși, nu mai știm să dăruim nimic, nici măcar un zâmbet, am uitat să avem încredere.

Etichete: , ,

Trăim înconjurați de frumuseți și nici măcar nu realizăm cât suntem de norocoși. În fiecare zi ne trezim și putem privi un nou răsărit, un nou apus,lumea se trezește la picioarele noastre, natura moare ca apoi să reînvie, genușiul   se transformă într-un verde vibrant, într-o explozie de culoare. Oare știm noi să aprecim toate acestea?

 

Pentru noi  viața de zi cu zi e o rutină, : dimineața- un chin ( trezitul dimineața, am face orice pentru încă zece minute de somn, mâncatul pe fugă, alergatul după mijlocul de transport) amiaza- dulce amăgire ( pauzele sunt de cele mai multe ori prea scurte, nu ne dorim decât ca ziua să se sfărsească o dată și să fim acasă) seara-falsă relaxare ( ajunși însfârșit acasă uitam de ce am vrut să fim acolo, cina nu se mai ia în familie ci fiecare pe unde apucă, duș, somn, iar apoi o nouă zi). Dacă ne regăsim în tiparul acesta, atunci înseamă că ceva nu e în regulă, ceva trbuie să se schimbe.

Totul poate fi mai ușor, începe prin ați nota toate gândurile bune și toate lucrurile pe care vrei să le schimbi, oferă-ți cinci minute de relaxare în fiecare zi și bucurăte de toate lucrurile pe care le trăiești.

 

Pentru ca totul să fie mai simplu poți începe așa: ”Eu….. îmi propun ca fiecare zi să fie de neuitat, să fiu mai atent/ă la toate lucrurile care mă înconjoară, să mă descopăr, să experimentez lucruri noi, să întălnesc oameni deosebiți să fac din fiecare zi … o zi specială!”

Învață să zbori pe aripile imaginației și vei descoperi că viața are și părtile ei frumoase.

 

Într-una din zile am dat căutare după numele meu pe google și nici nu vă vine să credeți ce am găsit, nici mie nu mi-a venit să cred dar se pare că sunt o căntăreță de muzică populară, cu un oare care succes la public. Aș vrea eu dar din păcate nu, nu sunt eu, în afară de zilele când mergeam la grădiniță și învătam un cântecel nu am cântat în public. Recunosc că nu am calități vocale dar se pare că cineva cu același nume le are, dar nu sunt eu acea.

Așa arătă artista de muzică populară Simona Costin

Mai departe am aflat că sunt avocată, blondă si că mă marit cu prefectul  de Iași Dragomir Tomașeschi, ce mai, o femeie de succes, ceea ce înseamnă că mai trebuie să caut, pentru că tot nu sunt eu. În primul rând nu sunt blondă și nu am fost niciodată și în al doilea rînd când am terminat eu dreptul, pentru că am doar 21 de ani.

Introduc si prenumele Monica la căutare și da, m-am găsit, s-au mai bine zis mi-a găsit pagina de Facebook pe care scrie că sunt studentă la Jurnalism, născută și crescută în Bacău însă cu domiciliul provizoriu în Iași, că am sute de prieteni și că îmi place muzica bună și cărțile de calitate.

Încercați și voi acest exercițiu și poate veti râmăne surprinși de  ce puteți afla sau măcar vă puteți amuza.