Cum să fi manager
Posted on: 10 mai 2014
Din ciclul, ce ar fi dacă vă voi vorbi despre ce înseamnă să fi manager .
Dacă îţi doreşti să fii un manager de succes, va trebui sa înveţi că o dată cu funcţia vin şi responsabilitătiile, de asemenea va trebui să înveţi să împarţi responsabiilităţiil către persoanele capabile să le îndeplinească astfel încât la nivel de echipa rezultatele să fie optime.
Pentru a fi un bun manager nu trebuie să te temi de propria putere, atunci dacă se întamplă asta îţi va fi foarte dificil să împarţi responsabilităţile în mod eficient în cadrul departamentului al cărui şef esti.
Deoarece am vorbit de ţinută chiar şi cei care vor un rol de manager ar trebui să fie cât mai eleganţi, adică tot timpul la costum, pentru că aparenţele contează într-o lume a hienelor care te sfăşie din priviri.
Talentul nu te ajuta, dacă nu munceşti mai mult decât restul
Pentru a deveni el mai bun ţine cont de două elemente foarte importante:
-caută şi găseşte un mentor care să-ţi spună adevărulă în faţă despre lipsurile tale
– învaţă să munceşti şi pe gratis daca acel lucru este jobul pe care-l vrei
Nu te baza pe faptul că angajaţii tăi iti vor citi limbalul nonverbal şi vor intelege perfect care sunt aşteptările şi cerinţele tale, asigurăte că indicaţiile t ale au fost înţelese de toată lumea, de ficare dată încercă să primeşti un feedback.
Cea mai sigură şi eficientă metodă pe care poţi să o aplici atfel încât lucrurile să decurgă foarte bine este comunicarea deschisă cu întreaga echipa, dar şi comunicarea individual cu fiecare angajat.
Unii manageri au obiceiul să îi lase pe angajaţii mai puţin buni să se chinuie ani de zile în cadrul companiei însă acest aspect nu este benefic nici pentru tine nici pentru companie aşa că tu a şef trebuie să explici ce se face greşit şi dacă inevitabil va veni vremea concedierii să fii capabil să iei o astfel de decizie,
Mai mult decât atât, în momentul în care laşi oamenii să plece, trebuie să te gândeşti că îţi creezi singur ocazia de a recruta angajaţii cu potenţial care pot fi un câştig pentru echipa ta.
Ca manager vei fi nevoit să iei şi decizi care nu îţi plac, important este cum vei reactiona în astfel de situaţii mai ales că de tine şi depind nişte oameni.
Despre leadership
Posted on: 9 mai 2014
yaymicro.com
În ultimii ani, întâlnim un focus din ce în ce mai mare asupra leadership-ului. Training-urile despre metode și tehnici leadership, articole, biografiile marilor lideri ai lumii, toate par să fie aici pentru a ne ajuta să scoatem la iveală liderul din noi. Dar oare toţi avem ce ne trebuie să fim lideri?
Leadershipul de succes înseamnă crearea unor strategii care să influenţeze pozitiv un grup astfel încît să producă rezultatele dorite de tine. Un lider adevărat trebuie să aibă claritate în mesaje, în timp ce trebuie să-i respecte pe cei din jurul tău şi să-şi asume responsabilităţile pentru faptele sale şi ale celor din jurul său. Însă niciun lider însă nu-i va putea conduce pe oameni către împlinirea potențialului lor maxim, dacă nu lucrează mai întâi cu sine însuși. Pentru a fi liderul de care oamenii au nevoie trebuie mai întai să te accezi pe dezvoltarea personală. Absenţa leadership- ului se face imediat remarcată, aşa că, atunci când cineva cere respect, strigând din răsputeri că este lider, este clar că duce lipsă de cele mai elementare noţiuni despre leadership.
Ca să fi un bun lider trebuie să şti că Leadership-ul înseamnă să îți deplasezi atenția de la propria persoană și să începi să observi ce probleme, dorințe, nevoi au cei din jur și, astfel, să poți să construiești începând de la potențialul fiecărei persoane
Zilnic suntem bombardaţi cu informaţii de toate felurile, de la poveşti senzaţionale despre staruri discutabile până la sfaturi despre ce ar trebui să facem să fim mai eficienţi în carieră şi mai fericiţi în viaţa de zi cu zi. Toţi ce pricep la la dat sfaturi.
Leadership-ul înseamnă să poți conduce oamenii și să îi poți inspira să te urmeze, înseamnă pasiune dar şi integritate. Un bun lider rămâne fidel ideilor pe care le exprimă şi constant în acţiuni astfel încăt oamenii să nu se îndoiească de el.
Liderii cu adevărat capabili îşi dau seama că nu trebuie să acţioneze izolat, ci doar având susţinerea comunităţii în care trăiesc.
De ce să lucrezi în domeniul IT
Posted on: 7 mai 2014
Domeniul IT este unul din care poţi face cei mai mulţi bani dar pentru a ajunge să lucrezi în acest domeniu trebuie să ai imaginaţie bogată, o minte ageră şi să nu te opreşti niciodată din învăţat.
Dacă te-ai hotărăt că acest job este pentru tine atunci trebuie să îţi alegi un domeniu în care să lucrezi cum ar fi : Machetare HTML, CSS, Flash, JavaScript, Administrare Linux, Webdesign, PHP – programare web avansata, Grafica publicitara (Photoshop, CorelDraw) tehnică fotografica – prelucrare etc. O veste bună este că toate aceste domenii pot fi învaţate chiar dacă nu ai studii de specialitate atâta timp cât îţi place.
După retail, domeniul IT&C oferă în momentul de faţă cele mai multe posturi disponibile, cu menţiunea că salariile sunt semnificativ mai ridicate, pe baza unui grad înalt de calificare, dar şi a potenţialului de dezvoltare de care se bucură.
Un motiv în plus să alegi domeniul IT pe lăngă salarii ar fi şi faptul ca spre deosebire de sistemul bancar, domeniul dezvoltării de software şi solutiilor IT nu a fost prea grav afectat de criză, companiile din România nefiind nevoite să apeleze la concedieri masive sau reducerea salariilor.
Cele mai mari companii de IT către are te poţi orienta sunt: Oracle, Siveco, Microsoft, Bitdefender sau Totalsoft, HP dar pentru început poţi alege o companie mai mică pentru a căpăta experienţă.
Domeniul IT nu mai este de mult apanajul bărbaților, aşa că nimic nu te poate opri să îţi iei jobul pe care ţi-l doreşti. S-a demonstrat că diversitatea crește șansele de reușită ale business-ului, iar companiile încep să vadă din ce în ce mai clar beneficiile oferite de o echipă cât mai eterogenă.
Perspective
Posted on: 6 mai 2014
Toţi obişnuim să ne plangem de ceva, indiferent de vărstă, despre cât de greu obții un loc de muncă unde să fii mulțumit financiar, să fii tratat cu bun simț de colegi și, implicit, de management, sau unde să poți evolua profesional, îmbunătăţindu-ţi competenţele.
Dacă aştepti să găseşti locul perfect sau ideal de muncă e posibil să aştepţi în zadar deoarece acesta nu există. În mâna ta stă puterea ca locul de muncă să fie un loc agreabil şi nu închisoarea ta.
Opreştete şi nu te mai plânge că nu există locuri de muncă sau oportunități. Chiar dacă ai facultate și vrei să te specializezi pe un anumit domeniu, asta nu înseamnă că în timp ce încerci acest lucru nu trebuie să lucrezi în locurile unde poți face ceva bani și-ți poți menține astfel un echilibru socio-profesional. Experienţa este oricând binevenită şi în orice domeniu important este să ai ceva de învăţat din ceea ce faci.
Poate facultatea nu este exact cum ai crezut tu şi poate nu faci suficientă practică asta nu însemnă tu nu poţi face ceva în privinţa asta. Sunt o multitudine de multinaţionale care oferă programe de internship, mentorat sau practică. Cauta şi cu siguranţă vei găsi ceva ce te interesează.
Indiferent de vârstă, nu este bine să te plângi. Mai mult, mai ales dacă ești la început de carieră, trebuie să te mobilizezi și să accepți că dacă vrei să obții cu adevărat ceea ce îți dorești, acest lucru presupune muncă, responsabilitate și o atitudine pozitivă. Desigur, vor fi momente când tristețea își va face apariția, dar continuă să crezi și să faci eforturi. Nu judeca oamenii ai tot timpul o minte deschisă, cu ajutorul ei îţi poţi alege drumul pe care vrei să îl urmezi.
Totul începe de la tine, de la ce atitudine te hotărăşti să adopţi, viaţa nu este un drum lin ci un drum plin de surprize încercă să vezi tot timpul partea frumoasă a lucrurilor.
Social media-cartea ta de vizită
Posted on: 5 mai 2014
Te-ai întrebat vreodată cât de important este s[ ai un profil pe social media curat, cât de mult îți poate afecta profilul de Facebook sau LinkedIn șansele de a pune mâna pe jobul dorit, iată câteva informații interesante care te
pot ajuta astfel încât greşelile pe care le comiţi să nu îşi afecteze carierea.
Mai bine de jumătate (dintre specialiştii în recrutare din România verifică profilele de Facebook ale candidaţilor pe care îi au în vedere pentru un viitor job.
Specialiştii în recrutare iau în considerare ce tip de informaţii împărtăşesc candidaţii, ce comentează şi ce fotografii aleg să publice. De asemenea, criticile la adresa foştilor angajatori nu sunt neglijate, un sfert dintre recrutori sunt atenţi la acest aspect, putând astfel descalifica candidaţii încă din prima fază de recrutare pe acest criteriu. Atenţia pe care o acordă specialişti profilelor sociale nu este întămplătoare deoarce ei au aşa ocazia să afle ce fel de personă urmează să angajeze, cum se comportă această, cît de adevărate sunt informaţiile furnizate către ei în CV.
Deoarece specialiştii în recrutare urmăresc aspectul general al profilului de Facebook şi LinkedIN în procesul de verificare a candidaţilor, reţelele sociale au devenit adevărate cărţi de vizită ale candidaţilor în căutarea unui job.Nici motorul de căutare Google nu este neglijat acesta este utilizat de către rectutori în ideea că odată ajuns online esre extrem de greu să ştergi cele publicat.
LinkedIn a devenit o bază de date din punct de vedere profesional, aici angajatorii verifică experienţa profesională a candidaţiilor precum şi recomandările din partea foştilor anagajatori.
Sccesul stă în moderaţie orice informaţie apărută în mediul online spne ceva despre tine aşa că ai grija ce mesaj doreşti să transmiţi.
Zile libere de la stat
Posted on: 4 mai 2014
Dacă vă întrebaţi cîte zile libere de la stat mai aveţi să stiţi că nu multe aşa că încercaţi vă vă bucuraţi cât mai mult de ele.
Sărbătorile legale în România sunt acele zile declarate prin lege ca fiind nelucrătoare, cu excepţia zilelor de weekend. În zilele declarate libere nu se lucrează, excepţie făcând unităţile sanitare și cele de alimentație publică, precum și acele unitați în care munca nu poate fi întreruptă din cauza procesului de producţie sau specificului jobului. Angajaţii care îşi desfăşoara activitatea în astfel de unităţi au dreptul să fie compensaţi cu timp liber, ce se acordă în următoarele 30 de zile.
Minivacanta de 1 mai este tot ce am auzit tot ceea ce am citit prin presă în aceasta perioadă. Mici si bere, mare sau munte, însă sunt şi oameni care au sărbătorit prin muncă.Pompieri, medici, şoferi de taxi, de transport în comun, toţi aceşteia nu s-au bucurat de zile libere. Aşa cş atunci când îţi alegi domeniul de activitate şi acesta poate fi un criteriu de selecţie, dacă ai sau nu zile libere de la stat.
În continuare mai sunt câteva zile libere de la stat de care vă puteţi bucura dacă aţi pierdut minvacaţa de 1 mai.
Rusaliile vor fi sărbătorite, în 2014, în zilele de 8 şi 9 iunie (duminică şi luni), iar Adormirea Maicii Domnului – 15 august este într-o zi de vineri.
Angajaţii vor „pierde” anul viitor una dintre zilele libere, pentru că Sfântul Andrei, sărbătorit în 30 noiembrie, va fi într-o zi de duminică.
În schimb, ultima lună a anului 2014 va veni cu trei zile libere, pentru că atât Ziua Naţională a României (1 decembrie), cât şi primele două zile ale Crăciunului (25 şi 26 decembrie) vor fi în timpul săptămânii, respectiv luni, joi şi vineri.
Dacă nu vă ajung ziele libere de la stat oricând vă puteţi lua un concediu mai ales că s-a dat startul la sezonul estival şi marea vă aşteapta.
În continuare voi vorbi despre ce trebuie să facă femeile în cazul în care sunt discriminate şi care sunt instituţiile care trebuie să le protejeze.
Aşa că, în momentul în care eşti supusă unui tratament discriminatoriu pentru simplul fapt că eşti femeie, nu sta pe gânduri şi nu face compromisuri. Adresează-te cu o plângere sau sesizare Inspecţiei Muncii sau Consiliului Naţional Antidiscriminare.
În momentul în care cel acuzat va fi adus în instanţă, el riscă amenzi de până la 15.000 de lei sau chiar închisoare. Aşa că renunţă la tăcere sau la „soluţia” numită demisie. Lucrurile se pot rezolva şi în favoarea ta, mai ales că tu nu ai nici o vină pentru toate cele întamplate.
Hărțuirea poate fi de două feluri: sexuală și morală, în cazul primei cele mai ușoare victima sunt femeile însă în cazul al doilea orice persoana poate fi victimă.
În prezent, puține țări europene au adoptat o legislație specială în ceea ce privește harțuirea morală la locul de munca. În câteva dintre aceștea totuși legislația se află în faza de studiu sau de pregătire, iar unele state au intreprins acțiuni de reglementare prin adoptarea de statuturi, ghiduri și rezoluții.
Măsuri de acționare împotriva discriminării:
Persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la săvârșirea faptei sau de la data la care putea lua cunoștință de săvârșirea ei.
Consiliul soluționează sesizarea prin hotărâre a Colegilui Director. Prin cererea depusă, persoana care se consider discriminată să solicite înlăturarea consecințelor faptelor discriminatorii și reabilitării situației anterioare discriminării. Neprezentarea părților nu înseamnă nesoluționarea sesizărilor.
Acțiunea de investigare înteprinsă de către Colegiul director poate avea loc la sediul instituției sau în orice alt loc stabilit de acesta. Persoana interesată are obligația de a dovedi existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirect. În fața Colegiului director se pot invoca orice mijloc de probă inclusive înregistrări video sau audio.
În momentul în care eşti victima discriminări nu sta şi acceptă situaţia ci acţionează demisia nu este soluţia chiar dacă îţi este temă de părerile celor din jur mai întăi gîndeşte ce este bine pentru tine pe termen lung.
Consider că este timpul să vorbesc şi despre un subiect delicat cum ar fi discrimarea femeilor la locul de muncă.
Probabil că orice femeie se va simţi la un moment dat mai mult sau mai puţin discriminată la locul de muncă din cauza simplului fapt că este femeie. Discriminarea împotriva femeii poate pleca de la simple impresii, glume, diferenţe de salariu, până la hârţuire sexuală. În momentul în care se întămplă trebuie să ştiţi că nu sunteţi singure şi că există soluţii pentru a se stopa această atitudine şi comportament.
Care sunt motivele pentru care o femeie este discriminată la locul de muncă?
Un prim motiv ar fi faptul că un angajator poate considera o femeie inferioară unui bărbat din punct de vedere al eficienţei, al rapidităţii şi al inteligenţei. De aceea, respectivul angajator va prefera să îşi formeze o echipă exclusiv masculină.
Cel de-al doilea motiv poate veni din faptul că unele domenii sunt considerate a fi destinate în special bărbaţilor. Mă gândesc aici la serviciul militar, poliţie, functii de conducere şi altele. Însă femeile au început încet încet să patrundă şi în astfel de medii şi domenii, astfel încât se încearcă o uniformizare a prezenţei sexelor în majoritatea domeniilor. Totuşi, într-o echipă preponderent masculină, femeile, minoritare fiind, vor întampina anumite dificultăţi.
Iar cel de-al treilea motiv vine din faptul că femeia este constransă de multe ori de maternitate în ceea ce priveşte locul de muncă. Desi este ilegal, încă mai există firme care concediază angajatele în momentul în care sunt însărcinate.
Articolul 59, aliniatul c din Codul Muncii precizează că este interzisaă concedierea pe durata în care femeia salariată este gravidă, în masura în care angajatorul a luat cunostinţă de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere.
Mai mult, protecţia maternităţii la locul de muncă este legiferata prin Ordonanţa de Guvern 96/2003.
Potrivit acestui act normativ, orice tratament cu tenţă discriminatorie, legat de sarcină sau de concediul de maternitate, constituie o ilegalitate în sensul legii.
De aceea, este interzis ca la angajare să i se solicite unei candidate să prezinte un test de graviditate sau să semneze un angajament ca nu va rămâne însărcinată sau ca nu va naşte pe durata de valabilitate a contractului individual de muncă.
Pentru eliminarea discriminării, legiferarea constă în Legea nr. 202/ 2002, modificată ăi completată de Ordonanţa nr. 84/ 2004, care are drept scop asigurarea egalităţii de drepturi dintre femei şi bărbaţi.
Problema deja existentă este însă înrăutaţită tocmai de victime. Astfel, femeile preferă să tacă şi să nu semnaleze nici un fel de abuz în momentul în care se simt şi sunt discriminate într-un mod sau altul. Teama de a nu fi concediate, de a nu mai fi plătite, de a avea probleme mai tîrziu în carieră şi viaţa personală sau de a fi privite altfel le condamnă la tacere.
Mai mult, femeile nu au încredere în aplicarea legii. Într-adevăr, există firme cu circuit închis, care îşi închipuie că îşi pot stabili propriile reguli. Însă, atât timp cât lucrezi cu actele în regulă şi depui o plângere referitoare la o anumită manifestare a discriminării, autorităţile vor interveni şi vor reglementa situaţia.
Prima zi
Posted on: 29 aprilie 2014
Prima zi de muncă este una în care se formează primele impresii, primele păreri atât a şfilor cât mai ales a colegilor. Din acest motiv trebuie să încercaţi să faceţi tot posibilul să lăsaţi o impresie cât mai bună. Deoarece informaţia înseamnă putere cel mai bine este ca pentru prima zi să încercaţi să aflaţi cât mai multe despre viitorii colegi şi şefi.
În prima zi nu vei ştie ce ai de făcut aşa că cel mai bine este să imiţi, observă ce fac ceilaţi ascultă şi urmăreşte. Un instrument care te poate ajuta cu privire la sarcinile pe care le ai de îndeplinit este fişa de post aşa că solicită o copie în cazul în care nu a primit deja una.
De asemenea trebuie să înveţi să asculţi şi să comunici cu ceilalţi într-un timp foarte scurt. Aşa că menţine contactul vizual, aprobă şi concluzionează imediat la ce s-a spus.
Pentru că fiecare companie are persoane cheie învaţă cine sunt directorul general, managerii de departamente/proiecte, personalul administrativ, colegii. Solicitaţi organigrama companiei, dacă nu există poate reuşiţi să o redactaţi dumneavoastră. Învăţaţi procedurile, cereţi să fiţi instruiţ în privinţa politicii de comunicare cu clienţii externi şi cu furnizori dar şi în interior.
Nu te teme de nou şi stai deoparte, deoarece este la început tendinţa este să te fereşti de responsabilităţii arată că ai iniţiativă, fi săritor insă nu lăsa impresia de aroganţă. Asa că fii activ, nu agresiv.
Nu există reţetă de succes care să îţi prezinte cum să te porţi în prima zi de muncă extrem de important este mediul în care vei lucra şi media de vârstă a colegilor tăi, întotdeauna va fi mai uşoară acomodarea într-un colectiv mai tânăr.
Tot din seria pentru weekend vă recomand să citiţi cartea de mai jos. Dacă vă place genul cu siguranţă veţi aprecia şi această carte.
Anul aparitiei: 2009
Editura: Humanitas
Autor: Paolo Coelho
Nr: pagini: 400
Format: 13×20
Scenariul cărţi porneşte de la strălucitorul festival de film de la Cannes. Personajele principale Igor Malev şi Ewa, fosta lui soţie, sunt cheia romanului. După o despărţire dureroasă, Igor, un om de afaceri rus, ce conduce un imperiu în domeniul telecomunicaţiilor din Rusia, elaborează un plan pentru a-şi recâştiga fosta soţie. E dispus să facă orice sacrificii, inclusiv umane, în numele acestei iubiri devastatoare, care distruge totul în jur, afectând în primul rând pe cei care o trăiesc. Tot cea ce face el găseşte jutificare în iubire, o iubire bolnavă care nu poate aduce nimic bun pentru protagonişti.
Cartea aparţine literaturii poliţiste, are o intrigă plină de suspans, un ucigaş în serie şi o investigaţie criminalistică laborioasă. De aceea, se parcurge cu o curiozitate caracteristică scrierilor de acest gen. Câte crime va comite asasinul? Cine va fi următoarea sa victimă? Ce mijloace va folosi pentru a nu fi prins şi pedepsit? Va fi, până la urmă, încătuşat? Cartea este un deliciu pentru iubitorii de gen.
Cartea este un roman în care succcesul este împletit cu dragostea, omul este o fiinţă greşitoare care săvârşeşte multe în numele iubirii. Succesul pe plan profesional nu garanteazăă şi împlinire în viaţa personală. Igor este un om de afaceri de succes cu toate acestea nu este fericit divorţează însă ar face orice să îşi recâştige foste soţie.
Paulo Coelho preyintă această lume strălucitoare, îi dezvăluie falsitatea şi meschinaria. Faima, banii şi puterea, valori ale lumi de azi şi dintotdeauna, sunt desrise fără ocolişuri de autor. În opinia lui, pe altceva ar trebui să mizeze omenirea pentru a-şi descoperi salvarea. Omenii uită care sunt adevăratele valori şi din acest motiv încercă să le înlocuiească cu altceva, de aici şi eşecul, sentimentele de neimplinire, de vinovăţie, de lipsă.
Vă recomand să citiţi această carte nu din perspectiva romantică ci mai degrabă din perspectiva profesională, cum bani nu aduc fericirea, cum succesul te poate face să crezi că esti invincibil. Cariera nu trebuie să fie pe primul loc mai ales dacă există o soţie, un copil. Familia poate fi unită doar dacă cele doua se completează şi nu se exclud reciproc.
Cronică de film: Wag the Dog
Posted on: 26 aprilie 2014
Wag the dog
Wag the Dog (1997) – Înscenarea
Regia: Barry Levinson
Actori: Dustin Hoffman, Robert De Niro, Anne Heche, Kirsten Dunst, Woody Harrelson
Şi acum ceva pentru weekend vă recomand un film din 1997, Wag the Dog se numeste şi cu toate că e din anii 90 este totuşi extrem de actual.
Înscenarea este un film în care manipularea are multe feţe, un film care ridică multe semne de întrebare.
Cu o distribuţia de excepţie în care Robert De Niro îl joacă pe Conrad Brean, un excelent consilier ce este chemat ca Casa Albă să muşamalizeze un scandal sexual în care ar fi implicat un candidat la Preşedinţie. Filmul ne arată că nimic nu este ceea ce pare şi că de cele mai multe ori noi oamenii înghiţim gogoaşa pe nemestecate.
Filmul este o comedie de calitate dar şi un manual pentru practicienii de Relaţii Publice, după vizionarea acestui film vei rămâne cu impresia că manipularea este unul din cele mai utilizate unelte şi că cei de la conducere nu pun mare preţ pe sentimentele tale.
Pentru a muşamaliza scandalul sexual de la Casa Albă, Conrad Brean este chemat ca unica şansă de rezolvare el trebuie prin orice mijloc să asigure o campanie electorală liniştita. Pentru că nu poate singur intră in peisaj un regizor lunatic pe nume Stanley Motss (interpretat de Dustin Hoffman). Din colaborarea celor doi, trebuie să apară salvarea, ei trebuie să scrie scenariul, să regizeze şi să producă “un film” al manipularii opiniei publice.
Soluţia propusă şi implementată este declanşarea unui război fictiv, cu implicaţii majore în mass media, contra teroristiilor albanezi (este aleasă o ţară mică deoarece Conrad se bazează pe faptul că televiziunile şi peresa scrisă nu vor cercta informaţiile din trei surse), găsiţi “vinovaîi” pentru încercarea de introducere a unei bombe pe teritoriul american. Totul este regizat cu maximă prudenţă, la un moment dat pentru mai mult realism şi dramatism, o tănâră este filmată ca fiind o refugiată din calea războiului.
.Cei doi actori fac savaparea filmuli, repliciile bine scrise fac din filmul acesta un deliciu pentru public şi un manual pentru cunoscători.
Este un film despre manipulare, despre minciună la rang înalt,despre cum pot schimba realitatatea în care trăim ce bogaţi şi puternici Aş vrea să închei cu moto-ul filmului, care dă şi titlul filmului Wag the Dog: “De ce dă câinele din coadă? Pentru că este mai deştept decât coada. În cazul în care coada ar fi fost mai deşteaptă, ea ar fi mişcat câinele.”
În continuarea articolului anterior vă prezint și reversul medaliei când, un candidat ar trebui să refuze o ofertă de angajare.
Criza economică a afectat piața muncii însă asta nu înseamnă că tu trebuie să accepți orice doar din disperarea de a avea un job. Înainte de a spune da ai grijă la câteva aspecte cum ar fi:
1. Reputația companiei întră pe forum-uri și află părerile foștilor angajații dar și a celor actuali, o companie cu o imagine proastă nu are cum să îți fie benefică în carieră.
2. Angajatorul nu îți poate da un raspuns clar la întrebari precum: Care este procedura de mărire salariului?; Cum se fac promovarile în interiorul companiei?; De ce a plecat persoana care a ocupat anterior postul? Care sunt condițiile de a participa training-uri? etc.
3. Viitorul șef îți vorbește de ore suplimentare însă nu specifică dacă acestea sunt plătite.
4. Ia seamă de zvonurile care vorbesc despre dificultățiile financiare ale companiei, iar dacă reprezentații acesteia nu îti pot oferi un raspuns clar atunci când aduci în discuție aceasta chestiune înseamnă că există un sâmbure de adevăr, că vorba aceea ”nu există fum fără foc”. Așadar înainte de a accepta o oferta, este bine să te documentez în privința stării economice a companiei; o căutare pe GOOGLE, inclusiv după numele viitorului șef, este întotdeauna utilă.
5. Fluctuația de personal ar trebui să te intereseze. Află câte persoane a ocupat poziția înaintea ta și pentru cât timp.
6. Anunțul de angajare cuprinde cel putin o cerințe ce au legatură cu aspectul fizic al viitorului angajat sau starea civilă. Chiar dacă îndeplinești “cerintele fizice” menționate de angajator, asfel de pretenții ar trebui să îți ridice un semn de întrebare cu privire la egalitatea de șanse.
7. Ia de asemenea în considerare programul, cât este de flexibil, dacă renunți la beneficiile pe care echilibrul între viața personală și cea profesională ți le oferă, fără să analizezi consecințele, riști ca viața ta personală să fie complet afectată de noua alegere.
Aveai încredere că acest post este pentru tine, cerințele se potriveau perfect abilitățiilor tale și mai ales trăiești cu impresia că te-ai descurcat minunt la interviu, tot ce mai lipșeste este să auzi cuvintele magice “esti angajat”.
whootafrica.com
În schimb, ai primit un alt email sau telefon prin care te informează că jobul nu este al tău. Potrivit datelor statistice, foarte mulți candidați concurează pentru acelasi post, așadar majoritatea interviurilor se vor incheia cu o respingere.
Refuzul poate fi o lovitură în orgoliu mai ales dacă nu te așteptai la un astfel de final, dar poate fi de asemnea un moment bun în cariera ta, un moment în care să stai să te gândești dacă ai ales drumul cel bun. Dacă nu ai primit acel post pentru care ai fost la interviu, care ar trebui să fie urmatorii pași pe care trebuie să îi faci?
Nu te învinovății există posibilitatea ca tu să te fi dus la un interviu pentru care exista deja cineva selectat sau poate au fost alți mai pregătiți.
Acceptă respingerea și transmite asta recurtorului deoarece există posibilitatea de a te considera un bun candidat pe viitor.
Învață din experiența interviului si fă o retrospectivă pentru a afla ce nu a mers bine.
Iar cel mai important lucru este să încerci în continuare, viata îți scoate în cale o serie de obstacole așa că încercă să trăiești dupa motto-ul: ”What doesn’t kill you makes you stronger”.
La interviul de angajare, gesturile pe care le faci sunt la fel de importante ca și cuvintele pe care le rostești.
Iată câteva reguli de care ar trebui să ți cont:
1. Nu intra în sala de interviu aranjându-ți gulerul de la camașă sau fusta; acum e momentul să-ți focusezi atenția pe viitorii tăi interlocutori.
2. O strângere de mână calduroasă, fermă va transmite încredere și sinceritate. Atenție însă: o strângere de mână moale indică un caracter slab și indecis. Nu-ți apuca interlocutorii de varful degetelor – vei trece drept o persoana fandosită. Privește interlocutorul în ochi în momentul în care dai mâna cu el.
3. Stai dreaptă în scaun și puțin inclinată spre interlocutorii tai, prin această atitudine transmiți interes și implicare în discuție. Nu sta tolanită nu vei să transmiți dezinteres sau chiar obrăznicie.
4. De evitat este și scoaterea telefonului mobil la vedere. Cel mai corect este să îl închizi sau să îi oprești soneria înainte de a intra la interviu.
5. Ține mâinile la vedere, pe masă sau în poală, cu palmele deschise, relaxate; astfel vei demonstra că nu ai nimic de ascuns.
6. Nu sta cu brațele încrucișate la piept – e o atitudine neprietenoasă, ostilă și defensivă.
7. Nu sta picior peste picior, decât daca ai facut greșeala să vii cu o fustă scurtă.
8. Încearcă să evuți să stai cu mâna prin cap acesta este un semn al nervozității și a lipsei de sinceritate și o recunoaștere în plus a lipsei de cunoștințe și respect.
9. Dacă ai doi intervievatori, plimbă-ți privirea de la unul la altul, dar întoarce-te mereu la cel care îți adresează întrebarea.
Piața joburilor este invadată de site-uri care oferă locuri de muncă însă jucători mari sunt doar unele dintre ele. Lupta ceea mai aprigă pentru supremație se dă între doi jucători: eJobs și BestJobs, aceste site-uri au cifre de afaceri de milioane de euro. Aceste site-uri au fost create ca o alternative modernă și privată a agențiilor de ocupare a forțelor de muncă. Canditații au posibilitatea ca din fața propriului calculator să fac o selecție cu privire la joburile care îi interesează în funcție de studii sau experiența profesională. Însa acestea doua nu sunt singurele site-uri de joburi mai jos am enumerat o serie care vă poate fi de folos, ele sunt după cum urmează:
1. Glassdoor
3. Linkedin
4. Indeed
5. Hipo
8. Myjob
10. Lugera Republic
11. Adecco Romania
13.Trenkwalder
Pe lângă cele enumerate mai sus mai există și alte site-uri dar acesta sunt cele care se bucură de un real succes în acest moment
Cum să îți faci un CV european!
Posted on: 7 aprilie 2014
De foarte multe ori un candidat are de pierdut în fața unui angajator deoarece modul în care este alcătuit curriculum vitae dă impresia de neprofesionalism prin greșeli și informații eronate. Prin articolul de față vreau să punctez câteva aspecte cu privire la ce nu ar trebuii să conțină un CV european.
În primul rând acesta nu trebuie să conțină greșeli gramaticale sau de tipar, înainte de printare, citiți cu atenție astfel încât să sesizați la timp greșelile de tipar. Pentru mai multă siguranță rugați și un prieten să îl recitească pentru că el poate privi obiectiv și îți poate oferi o părere sinceră. Neatenția este motivul pentru care angajatorul trece cu vederea peste CV tău.
CV-ul nu trebuie să conțină rânduri de mărimi și distanțe diferite, greșeli de ortografie, punctuație sau greșeli gramaticale.
Este recomandat ca datele prezentate în CV să fie reale și să nu se menționeze activității la care nu ați participat. Dacă experiența nu este vastă, de preferat este să mentionați obiectivele pe care le-ați trasat.
La experiență profesională nu este indicat să completați CV-ul doar cu numele societăților la care ați deținut un post. Pentru angajator este important să citească o scurtă descriere a job-ului pe care l-ați deținut anterior dar și responsabilitățile pe care le-ați avut. Aveți grijă să subliniați și eventualele realizări obținute în activitatea dumneavoastră precum și toate sarcinele executate din fișa postul.
Studiile trebuie trecute în ordinea absolvirii înainte de experiența profesională. CV-ul nu trebuie să aibe mai mult de două pagini A4.
De asemenea exprimarea trebuie să fie una concisă, telegrafică, împărtășirea experienței profesionale nu trebuie să se transforme într-o compunere. Tonul trebuie să fie neutru iar exprimarea la persoana I este interzisă.
Rezumați-vă doar la informații ce au legătură cu job-ul pentru care aplicați fără a menționa detalii pentru că ți se par ție interesante. Anumite lucruri le poate afla angajatorul și pe parcurs.
Carieră între vis și realitate
Posted on: 7 aprilie 2014
Carieră, câți dintre noi nu visăm să avem un drum lin în activitatea profesională sau o anumită siguranță socială.
Conform dex cariera se traduce prin “Profesie, ocupație; domeniu de activitate; timp cât cineva lucrează într-un anumit domeniu. Etapă, treaptă în ierarhia socială sau profesională. Poziție în societate, situație bună”.
Nu stiu câți dintre voi sunteți de acord cu această definiție însă nu asta vreau eu sa punctez ci faptul că de prea multe ori asociem cariera cu lucruri care nu țin neapărat de ea.
Aș vrea să facem un excercițiu de imaginație și să ne gândim la visele copilariei, în ce domeniu ne doream atunci să lucrăm și ce facem azi. Când ne vom întreba copii ce vor ei să fie când vor fi mari vom fi socați?
Oare avem toți carierele pe care ni le dorim sau suntem într-o continuă căutare?
Oare ce facem azi ne împlinește sau ce ne doream atunci era chiar ceea ce ne-ar fi definit? Cred că fiecare dintre noi ar mai trebui să facem acest exercițiu încă o dată să vedem unde am ajuns și ce am fi vrut de fapt să fim.
Câți dintre noi nu visam la o funcție de conducere într-o multinațională mai ales că un astfel de job îți oferă un statut de invidat în societate și un salariu mai mult decât decent cu toate astea sunt oameni care spun stop și se reprofileză către alte domenii sau își dechid propriile afaceri.
Oare noi avem curajul să spunem stop dezamăgirilor și ușilor închise și să o luăm de la capăt?
În căutarea fericirii…
Posted on: 2 aprilie 2014
A trecut ceva timp de la ultimul articol așa că m-am gândit că este timpul să revin. Recitind articolele mai vechi am realizat cât de mult a trecut de atunci și cât de inocentă eram. Astăzi îmi doresc să revin din nou la inocență să mă pierd în gânduri, în cuvinte încercând să scriu despre ce îmi doresc să devină acest blog și ce am mai facut eu între timp. După ce am absolvit facultatea pentru că nu îmi doream să îngroș rândurile șomerilor m-am gândit că este timpul să îmi caut ceva de muncă, zis si făcut. Mi-am actualizat CV-ul pentru că nu mai aveam studiile în curs de finalizare ci le terminasem am trecut firava experientă profesională ce o căpătasem până la absolvire și gata m-am pus pe căutat, însă job-ul ideal nu se arata. A trecut o lună, apoi două, m-am înscris la master dar tot nu lucram. Zi de zi mergem cu Cv-ul în mână poate va fi ceva, între timp aplicam pe site-uri specializate sperând că experiența mea subțire nu va descurajeza angajatorul în a mă selecta pentru un interviu. Zilele treceau și am realizat că de fapt nu eram în căutarea unui job oarecare ci a unui job care să mă facă fericită, un loc în care colegii să fie drăguți, șefi îngăduitori, toate astea pentru că cei din jurul meu de asta duceau lipsă și mi-am zis că eu nu o sa fiu așa Căutand job-ul perfect am realizat cât de puțin eram pregătită să fac față presiuni găsiri unui loc de muncă și cât de puține știam de fapt despre ce înseamnă relația angajator-angajat. Viața este un iureș de sentimente și de dorinte, de planuri și de realizări, în fiecare zi suntem puși în situația de a alege ce drum vrem să parcurgem ce oameni lăsăm în viața noastră, ce sfaturi ascultăm cu cine vom vorbi, totul este o alegere fie ea conștientă sau nu.
(SUPLIMENT, 12.00) INTERVIU- JURNALIST- VASILE ARHIRE/ “Să fii jurnalist în România înseamnă un act de curaj”
(CUZANET, Iasi, 13 decembrie) Vasile Arhire consideră jurnalismul sportiv o stare de spirit. Chiar și dupa 35 de ani de presă, sportul ramâne domeniul pe care nu l-ar abandona niciodată. Iubește plaiurile moldovenești ceea ce l-a îndreptat spre filmul documentar, în care a arătat frumusețile naturii și oamenii adevărați. Primul său interviu l-a realizat la 16 ani cu mama Nadiei Comăneci, după ce marea gimnastă a cucerit patru medalii de aur la Campionatele europene. în prezent este director la TVR Iași.
- Ați terminat o facultate în domeniul tehnic și ați ales presa. De ce?
VASILE ARHIRE: Pasiunea pentru presă a fost de pe băncile liceului. În vremea când eu terminam liceul, cine nu era inginer nu înseamna nimic pentru societate. Era un avânt al facultăților tehnice, al formării de specialiști în domeniul tehnic. Mama nu a fost de acord să urmez Facultatea de Drept, Jurnalistica era doar la București în cadrul Academiei de Studii Social- Politice și atunci am optat pentru Construcții. Dar pasiunea nu m-a lasat atunci nu am abandonat și am ajuns jurnalist.
- Ați debutat în 1975, în ziarul local. Ce a reprezentat pentru dumneavoastră acel moment?
VASILE ARHIRE: A fost o șansă pentru că eu am facut sport de performanță : baschet. Îmi doream să continui dar nu am mai putut din motive medicale și atunci am abordat domeniul presei. Vroiam să fiu ziarist sportiv și mi-am menținut dorința de a fi un jurnalist sportiv, fiind un domeniu extraordinar de frumos. Un domeniu pur în care se cere fairplay, în care nu poate influiența decât mintea și corpul tău o anumită direcție, o anumită decizie.
- Cum descrieți perioada când ati lucrat la “ Opinia Studențească”, acum ”Opinia Veche”?
VASILE ARHIR Eu colaboram deja la ziarul local “Flacară Iașului” . Aflasem de “Opinia Studentească”, eram și la Radio Iași, colaborator, aveam emisiunea mea de sport, dar ziarul studențesc este cu totul altceva, e o lume mai frumoasă. Am avut sansa să întălnesc o generație înaintea mea, pe Daniel Condurache și pe Andi Lăzescu. Erau redactori șefi adjuncți. Am fost numit în locul lui Daniel Condurache, la zona de actualități redactor șef adjunct și Daniel m-a recomandat și pentru poziția de corespondent pentru “Viața studentească”, care era revista studenților din toată România, cu sediul la București.
- Ați avut un model din presa la începutul carierei dvs?
VASILE ARHIRE: Am avut mai multe modele. Primul model a fost scriitorul Grigore Ilisei. Apoi am avut oameni care și-au pus amprenta asupra carierei mele, pe drumul devenirii, prin comportament și aici l-aș include pe Daniel Condurache, Constantin Paladuță care lucra la ziarul local, ziarist de mare valoare și Cristian Țopescu.
“Nu vreau să fiu neapărat un administrator, aceasta e esența
- Cum ați reușit ca jurnalist să îmbinați meseria de jurnalist cu filmul?
VASILE ARHIRE: La un moment dat în cariera mea, am avut aceasta tentație, plăcându-mi natura și Pământul. Mi-a placut să fiu cu picioarele pe pământ. Am facut un proiect intitulat “Descriptio Moldavie” în 1999, pe care l-am prezentat la canalul Tvr 2. Acest proiect a fost agreat, am stat 4 ani în acest proiect. M-a captivat foarte mult și am renunțat o perioada la sport, nu am mai acordat prea mult timp sportului și m-am ocupat de documentarele de călătorie.
6. Ați obținut mai multe premii cu documentarul “Diamantele Coroanei”. Prin ce atrage el atenția ?
VASILE ARHIRE: Titlul înseamnă mănăstirile din Bucovina, pe care eu le-am asemanat cu diamantele unei coroane, așezate pe coroana care este tot ținutul Bucovinei. Filmul prezintă nestematele arhitecturii și picturii medievale românești de la Sucevița, Moldovița, Putna, Voroneț și Humor. Sunt locuri extraordinar de frumoase, minunate. Am ținut foarte mult la filmul acesta pentru că e ceva din sufletul românului.
7 Ce reprezintă funcția de director la Tvr Iași? Care sunt atribuțiile?
VASILE ARHIRE: Eu mă văd acolo ca un coleg mai mare, cu o experiență mai bogată și care încearcă să construiască pentru telespectatori, împreună cu ceilalți, o stare de satisfacție Nu vreau să fiu neapărat un administrator, aceasta e esența. Eu din acest motiv mi-am continuat activitatea în timpul liber, merg la filmări fără să neglijez activitatea administrativă dar vreau să rămân un realizator de film și un realizator de emisiuni de televiziune, făcând acest lucru în afara orelor care trebuie să le consacru activității de administrator.
“Poți să faci performanță și din teritoriu, nu neapărat din București”
8. Ați debutat și prograsat în Moldova, nu a existat tentația să plecați? De ce nu ați făcut-o?
VASILE ARHIRE: Iubesc foarte mult Moldova, am avut în 1991 oferte la televiziune la radio laț, comentam meciuri la Radio România și am fost invitat să continui cariera acolo. Mi-am dorit să rămân aici considerând că poți să și de aici să faci performanța, din teritoriu, nu neapărat din București. Lucru pe care cred că l-am confirmat, au fost colegi care au plecat acolo, dar parcă de aici viața este mai frumoasă.
9. Aveți doi copii, unul dintre ei este reporter sportiv la București. Ați avut vreo influență în alegerea meseriei lor?
VASILE ARHIRE: Nu, la nici unul. Nu mi-am dorit să ajungă jurnalist sportiv pentru că este un zbucium extraordinar de mare, e o viață foarte trepidantă, azi nu ști ce vei face mâine. Trebuie să fi permanență informat, trebuie să ști ce se întamplă în jurul tău ca să iei o decizie. Probabil se transmite prin unde electomagnetice, prin empatie, prin mental, nu îmi dau seama Celalălt a terminat Conservatorul, cântă la chitară.
10. Ce credeți despre faptul că presa românească acordă o importanță prea mare celor ce se întamplă în afară?
VASILE ARHIRE: Încă mai avem concepția asta, că ce e afară e mai frumos și mai valoros. Este o mentalitate a noastră,în timp ce străini au o pasiune extraordinară pentru a reliefa cea ce se întamplă cu oameni lor, îi interesează mai puțin câte titluri olimpice câțtigă România, dar dacă sportivul din țara lor câștiga o medalie de bronz , atunci ei știu să își valorizeze mai bine oameni..
”Sporul este o valoare, o calitate, nu e numai un domeniu.”
11. În prezent, presa sportivă românească tinde spre cancanizare, manelizare. Cum priviți aceasta situație?
VASILE ARHIRE: Este o vorbă, cea ce cere lumea, aia se scrie. Cred că treptat lucururile acestea se vor așeza, vina o poartă nu numai ziariștii, dacă anumite lucuri sunt accentuate și sunt prea duse la extrem, dar și sportivii.Cred că treptat lucrul acesta se va altera și se va diminua și vom ajunge din nou la valori prin generația voastră de ziariști care trebuie să vadă spectaculosul din lucrurile frumoase, cele din urât este foarte simplu de produs.
12. Ce înseamană să fi jurnalist sportiv în România?
VASILE ARHIRE:Să fi jurnalist în România înseamnă un act de curaj.
13. Sunteți de foarte mult timp jurnalist, există un progres sau un regres în mass media românească?
VASILE ARHIRE: Eu cred că societatea trece printr-o anumită etapă, totul e să vrem noi. Eu am mare încredere, atunci unul singur avea dreptul la păreri, acum toată lumea, însă decizia finală tot unul singur o ia sau o iau doi, existând mai multe șanse de comunicare. Trebuie să dăm șansa de a comunica, nu este o luptă între generații. Este o perioadă în care societatea se redefinește iar noi trebuie să ne asezăm în formatul acesta.
Interviu realizat împreună cu ANCA POPA
***
Nascut la Husi, judetul Vaslui pe 18 iulie 1959, Vasile Arhire a urmat Facultatea de Constructii a Universitatii tehnice “Gh. Asachi” din Iasi, iar apoi si-a continuat studiile cu un master in Comunicare si Relatii Publice, Facultatea si Relatii Publice “David Ogilvy”, Bucuresti, in perioada 2002-2004. Doctorand in Management la Universitatea “Al. I. Cuza”, Iasi. In 1975 a debutat in activitatea jurnalistica in ziarul local “Flacara Iasului”, a fost colaborator la Radio Isi cu articole, comentarii sportive si reportaje din viata tinerilor. In perioada 1981- 1983, a fost redactor sef adjunct la revista “Opinia Studenteasca” si sef al subredactiei Iasi pentru revista “Viata studenteasca”. A fost si colaborator al Societatii Romane de Radio in domeniile tineret, actualitati si sport.
Premii:
1982 – Premiul II pentru reportaj acordat la Concursul national de creaţie organizat de revistele “Viaţa studenţească” şi “Amfiteatru” din Bucureşti;
1997 – Premiul National pentru televiziune acordat de Asociatia Presei Sportive din Romania;
2001 – Premiul al II-lea la Festivalul Naţional de Film Religios Curtea de Argeş cu filmul “Izvoarele sufletului”;
2001 – Menţiune la Festivalul Internaţional de film etno-folcloric Etnos, Bacău, cu filmul “Izvoarele sufletului”;
2002 – Marele premiu şi Trofeul “7 Arte” la Festivalul National de film “7 Arte”, Călăraşi, cu filmul ‘Diamantele coroanei”;
2002 – Premiul I la Festivalul Naţional de Film si Diaporamă “Toamnă la Voroneţ”, cu filmul “Reintoarcerea”
2002 – Premiul al II-lea la Festivalul Naţional de Film Religios- Curtea de Argeş, “Diamantele coroanei”;
2004 – Premiul special al juriului la Festivalul International Eco – Etno – Folk Film 2002 – Slatioara (Vilcea), cu filmul “Bucovinenii”;
2005 – Premiul special la Festivalul internatiunal de film Cronograf – Chisinau cu filmul “Capitan de cursa lunga”
Copii ce au uitat ce e copilăria
Posted on: 7 mai 2012
sursa foto: http://www.codlea-info.ro
Centrele de reeducare din Romania sunt pline de poveşti ce arată că încă nu ştim să avem grijă de educația şi bunăstarea copilor noştri.
Locul ce urmează să îl vizitez este Centrul de Reeducare din Târgu Ocna, aici sunt internaţi mai mulţi copii pentru fapte precum talhârie, furt, vâtămare corporală, droguri şi chiar omor. Este un loc plin de poveşti triste , viaţa nu l-e arătat prea multă bunăvoinaţă până acum acestor copii.
Locul acesta îmi arată că greselile se plătesc scump chiar şi cele făcute de nişte copii dar şi că mai există o şansă pentru ei dacă sunt ajutaţi din timp.
Mircea are 14 ani dar şi un lung şir de furturi, fura tot ce apuca şi de oriunde, de la oamenii pe stradă, din magazine, până într-a zi a fost prins şi trimis la Centrul Reeducare de la Târgu Ocna, Jake are 16 ani şi are la activ mai multe tălhari, de unele nici măcar el nu îşi mai aminteşte iar Mihaiţă şi Robert sunt doi fraţi gemeni care au doar 10 ani, dar asta nu i-a împiedicat să bată un coleg până acest a întrat în comă. Aici în centru ei au devenit prieteni, nu a contat că afară nu se cunoşteau, aici cei patru îşi fac planuri pentru viitor, vor ca împreună să reuşească cea ce separat nu au reuşit.
Copii nimanui într-o lume a tuturor
Din anul 2000 a existat o creştere semnificativă a numărului de infracţiuni comise de minori, fapt destul de îngrijorător, deorece mai mult de jumătate, la maturitate ajung să se întoarcă în sistem, fiind condamnaţii pentru fapte mult mai grave. Acest lucru fiind consecinţa faptului că o dată eliberaţi din centru, copii nu sunt sprijiniţi nici de familie nici de stat cea ce face ca munca celor din centrele de corecţie să fie aproape în zadar.
Copilaria traită în centre de detenţie nu mai are de mult farmec
Primul care are mă abordează este Mircea, ,, eu sunt aici pentru că am furat, dar ce să fac, mama nu am şi nici tată, amândoi au murit într-un accident de maşină şi statul m-a lăsat în grija unei bunici bolnave. Dar ce era să fac, pe mine nu m-a întrebat nimeni nimic. Statul pur şi simplu m-a abandonat în sărăcie, cu ce eram eu de vină că părinţi mei au murit şi nu mai erau să se ocupe de mine, copilărie nu am avut, eu aveam grija bunicii şi nu invers.
În centru Mircea merge la Şcoala acum e în clasa a III-a, ,,aici am învățat să citesc şi să scriu, nu am fost niciodată la şcoală până să intru aici, dar îmi place, îmi place în mod special ramâna, am şi scris câteva poezi, dar is triste că alceva nu ştiu ce să scriu. Matematica nu prea îmi place dar ştiu să socotesc, mă descurc binişor. Când ies vreau să continui şcoala dar vor râde de mine că eu is mare acu ar trebui să fiu în clasa a –VIII-A. Nu mai fur dacă ies, aici am învăţat că se poate şi altfel, acu’ vreau să scriu poezii şi povesti, poate pubilc şi o carte, dacă mă ajută Dumnezeu”.
Doi fraţi, aceiaşi poveste
Mircea îmi face cunoştinţă cu tovarăşi lui Mihăiţa şi Robert, doi frati gemeni trimişi la centru pentru că au batut un coleg până acesta a intrat în coma, din care când şi-a revenit a ramas cu grave sechele şi cu o boală psihică. Au doar zece ani, ei au familie dar după ce au intrat aici nu au mai vrut să ştie de ei. ,,Mai avem un frate şi o soră, dar mama nu a vrut să îi aducă aici, decând suntem aici nici măcar nu a venit să ne viziteze, cred că a uitat de noi, nu ne iubea, spunea că suntem chinul ei şi ca i-am mâncat viata.
Aici în centru sunt consiliaţi de un psiholog, ea le este ca o mamă adevărată, ,, de Lore îmi place cel mai mult, are vocea caldă, vorbeşte frumos, exact ca o mama, am întrebat-o dacă vrea să fie mama mea şi mi-a spus că da, sunt cel mai fericit, aşa că Lore și-a luat un locul în inima mea”, îmi spune într-o suflare Mihăiţă.
De când sunt în centru au descoperit că le place teatrul aşa că ori de cîte ori au ocazia mai inventează cîte o scenetă în care Mircea are rolul principal, că el e ,,fratele mai mare” şi celelate roluri le distribuie altor colegii dispuşi să joace în pesele lor. Mihăiţă e cel care se ocupă de scrierea scenariilor ,, ori de câte ori îmi vine o idee o notez, aşa porneşte totul, acasă aveam televizor si mă uitam la teatru pentru copii, îmi plăcea foarte mult, îi spuneam mamei că vreau să mă fac şi eu regizor, Robert este cel care se ocupă de confecţionarea costumelor şi de distribuţie ,, costumele pentru scenete le fac uneori din hârtie sau din carton, dar uneori mai folosim şi cerceafuri uzate, dacă costumele care trebuie să le fac sunt mai mari. Îmi place să inventez tot felul de haine pentru actorii noştri, cred că asta îmi place cel mai mult, noroc de bunica care m-a învăţat să cos, noi stăteam mai mult cu ea, ne plăcea pentru că ne inventa poveşti, tot ea ne-a vizitat şi aici, e bătrână, dar ori de câte ori poate vine şi ne aduce câte ceva, de ea ne este cel mai dor”
De Craciun şi de Paşti, ei au ocazia să îşi prezinte scenetele în faţa tuturor, ,, atunci facem scenete religioase, că e sarbătoare mare.”
Unii copii aleg o soluţie extremă da a fi liberi
Mircea, ghidul meu prin lumea lui, îmi povestește că majoritatea copiilor aflați în centru au avut o tentativă de sinucidere, chiar şi el în prima saptâmănă a încercat să se sinucidă ,, dar ma prins la timp gardianu şi nu am putut să mor, dar nu îmi pare rău că traiesc aşa i-am cunoscut pe Mihăiţa şi Robert, şi Jake”
Îmi spune că acum un an de zile un baiat de 13 ani a închiţit o lamă, şi nimeni nu a ştiut, ,,avea de stat aici doi ani pentru tălhărie şi exact după o saptămână după ce a fost eliberat a murit, a facut o infecţie gravă de la lama aia, îmi pare rău de el că exact cînd trebuia să se bucure de libertate a murit. Pe Jake tot aşa l-am cunoscut gardianu l-a adus la mine pentru că era trist, pentru că încercase să se sinucidă dar l-au gasit la timp. Noi am devenit prieteni cu greu, dar acu suntem ca fratii”.
,,Mulţi din copii veniţi în centru sunt tentaţi să se sinucidă datorită temerilor, dorului de părinţi, pentru că nu toţi sunt orfani sau copii ai străzi, celor care au o familie le este cel mai greu aici, ei au cele mai multe tentative de suicid, nu pot accepta că au greșit şi că trebuie să plătească pentru faptele lor”, îmi spune psihologul care îi consiliază.
,,Nu faceţi ca noi”
Mai mult de o treime din copii din centru recidivează, numai că atunci nu mai intră în centre de reeducare ci sunt condamnaţi la închisoare. Mircea are o frică instintictivă atunci când aude cuvîntul închisoare ,, am auzit că acolo te violează, de bat, nu vreau să ajung acolo, judecătorul a fost bun şi ma trimis aici, dacă mergeam la închisoare mă omoram că şi aşa nu plânge nimeni după mine, dacă ies de aici mă fac baiat cuminte, nu vreau să mai trec o data prin ce am trecut. Voi cei de afară nu faceţi ca noi, eu regret că am furat dar nu ştiam alceva, dar acu stiu să scriu şi să citesc dupa ce o să ies o să lucrez că îmi place munca, vreau să caştig bani cinstiţi. Toţi îmi spun că am talent, îmi place să şi dansez dar să şi desenez, am mai multe pasiuni o să văd la care mă pricep cel mai bine şi când ies aia o să fac, poate dacă ajung un scriitor celebru o să uite lumea că am furat, poate ajung şi eu ca Jean Valjean, când mă fac mare, primar prin nu ştiu eu ce oraş, de când sunt aici citesc mult, îmi place Victor Hugo, scrie fain tare.”
Media celor care recidivează este de şase copii pe an, o medie destul de mare, dar acest lucru se datorează sistemului defectos de asistenţă sociala şi faptului că nimeni nu îmi mai supraveghează după ce ies din centre.
,, După ce ies de aici au dorinţa de a nu recidiva dar din păcate societatea uneori îi condamnă fară să îi cunoască, mulţi nu îşi pot găsi de muncă sau sunt condamanţi de oameni pentru faptele lor, alţi sunt puşi de părinţi să facă tot cea ce i-a condamnat şi prima dată deoarece ei nu dau doi bani pe copii lor, e o realitate tristă, dar involuntar contribuim şi noi la condamanarea acestor copii acest lucru făcând ca uneori munca noastră să pară că e în zadar”, îmi spune cu părere de rău directorul centrului Comisar şef de penitenciare Dumitru Cezarică Marcuță
Un alt fapt îngrijorator este că o parte din copii din centru sunt nevinovati şi au recunoscut fapte pe care nu le-au săvărşit fiind ameninţaţi de persoanele care le-au săvărşit, fraţii, prieteni sau chiar şi rude, fiind minori au șansa să scape necondamnaţi, adevăraţi făptuitori fiind în libertate
Partidele și ai lor primari
Posted on: 24 aprilie 2012
A început marea campanie pentru alegerile locale pentru primari, ce mai o întreagă fanfaradă, liste de candidați, partide hotărăte să facă orice pentru a câștiga o primărie. Timp de patru ani, cât edili au ocupat primările, din gura lor nu auzeai de cât: ”nu avem fonduri”, iar acum, care mai de care încercă să convingă opinia publică să fie reales. Nerușinarea nu are margini, conștienți că nu au făcut nimic în mandatul lor, mai vor o șansă, ce mai, candidați au și simțul umorului.
sursa foto: http://www.9am.ro
În timp ce se întrec în promisiuni electorale, pe sub mâneci împart fițuici, în care sunt prezentate cu lux de amânuntul toate defectele de caracter ale contracanditatului, culme e că la un moment dat primești atât de multe și din atâte direcție încât nu ți se mai pare nici măcar amuzant.
Toate marile partide politice și-au trimis în luptă candidați, fiecare județ ocupat este un pas spre victorie, sau mai exact spre Palatul Victoriei.
De săracii țări nu le pasă nici statului, nici guvernului și nici primăriilor,ei trebuie să se descurce, de bani este nevoie pentru campanii electorale ample și nu pentru drumuri, școli sau alte obiective ce sunt rostite cu aplomb în campanii și repede uitate, odată înstalați în primării.
După ce valul elctoral va trece, nu mai râmăne nimic, de cât, câte un afiș uitat pe un stâlp, pe care scrie : ” Împreună pentru o viață mai bună”, a cui va fi oare mai bună, mă întreb.
Etichete de tot felul
Posted on: 27 martie 2012
„Don’t judge a book by its cover” (” Nu judeca o carte după copertă”), cât de mulți dintre noi reușim să facem acest lucru. Tineri, adulți, oameni învârstă, câți suntem capabili să zicem că niciodată nu am avut o idee preconcepută despre cineva, că nu am pus etichete fără măcar să cunoaștem acea persoană, că nu am spus niciodată ceva rău sau că nu am refuzat să facem cunoștintă cu cineva doar pentru că nu se încadra în tiparul nostru de perfecțiune. Poate nu întotdeauna o spunem cu voce tare, dar de gândit sigur o gândim, facem tot felul de presupuneri, judecăm fără măcar să ne pese pe cine rănim.
Ne place să punem etichete, să încadrăm oameni în anumite categori, să ne spunem părerea despre oricine indiferent pe cine rănim. Folosim adesea apelative cum ar fi: ”pițipoance”, ”cocalari”, ”maneliști”, ”rockeri” ,”prea gras/ă”, ”prea slab/ă”, ”urăt/ă”, ”frumos” pe principiul că și ceilalți fac la fel despre noi.
Trăim într-o lume superficială unde totul se rezumă la prezent, la binele propriei persoane, am uitat să fim generoși, nu mai știm să dăruim nimic, nici măcar un zâmbet, am uitat să avem încredere.
Eu căutând despre mine
Posted on: 27 februarie 2012
Într-una din zile am dat căutare după numele meu pe google și nici nu vă vine să credeți ce am găsit, nici mie nu mi-a venit să cred dar se pare că sunt o căntăreță de muzică populară, cu un oare care succes la public. Aș vrea eu dar din păcate nu, nu sunt eu, în afară de zilele când mergeam la grădiniță și învătam un cântecel nu am cântat în public. Recunosc că nu am calități vocale dar se pare că cineva cu același nume le are, dar nu sunt eu acea.
Așa arătă artista de muzică populară Simona Costin
Mai departe am aflat că sunt avocată, blondă si că mă marit cu prefectul de Iași Dragomir Tomașeschi, ce mai, o femeie de succes, ceea ce înseamnă că mai trebuie să caut, pentru că tot nu sunt eu. În primul rând nu sunt blondă și nu am fost niciodată și în al doilea rînd când am terminat eu dreptul, pentru că am doar 21 de ani.
Introduc si prenumele Monica la căutare și da, m-am găsit, s-au mai bine zis mi-a găsit pagina de Facebook pe care scrie că sunt studentă la Jurnalism, născută și crescută în Bacău însă cu domiciliul provizoriu în Iași, că am sute de prieteni și că îmi place muzica bună și cărțile de calitate.
Încercați și voi acest exercițiu și poate veti râmăne surprinși de ce puteți afla sau măcar vă puteți amuza.
Carieră în Relaţii Publice
Posted on: 12 mai 2014
Dacă eşti fascinat de ceea ce se află în spatele imaginii firmelor de renume, a agenţiilor guvernamentale sau a diverselor instituţii media,o carieră în relaţii publice îţi poate deschide drumul către secretele din spatele scenei, fiind implicat direct.
Dacă vă dorinţi un astfel de job trebuie să ştitţi că specialistul în relatii publice desfaşoară o multitudine de activităţi care vizează în ansamblu construirea imaginii publice, planificarea de programe specializate care încep cu analiza problemelor şi oportunităţilor, definirea scopurilor programului, măsurarea rezultatelor activităţilor intreprinse în cadrul programului.
Pentru a fi un specialist în relaţii publice trebuie să fi o persoană:
– deschisă;
– comunicativă;
– organizată:
– inventivă:
– creativă;
– calmă în situaţii de criză;
– orientat spre soluţii;
– convingător;
Un specialist în Relaţii Publice trebuie să poată redacta diverse materiale, pentru diferite canale media, trebuie să înţeleagă şi să cunoască limbajul publicului , trebuie să acorde o importanţă deosebită detaliilor, şi să poata anticipa, precum un jucător de şah, toate mişcările adversarului.
Pe lângă caracteristiciile de mai sus, curajul, sociabilitatea şi optimismul par să fie carateristicile unui PR de succes. Acestea pot fi şlefuite, dobăndite sau învăţate pe parcursul vietii, asa că îţi va fi simplu să relizezi dacă ţi se potriveste sau nu această profesie. Analizează-te cat mai obiectiv şi îţi vei da seama dacă ai ceea ce-ţi trebuie pentru a urma aceasta cale profesională.
Handmade de la pasiune la un business
Posted on: 7 mai 2014
Dacă nu îţi place să fii sub conducerea unui şef, să ai responsabilităţii, să te trezeşti la program, să lucrezi sub presiunea timpului şi într+un mediu stresant atunci de ce să nu îţi porneşti propria afaceri, să fi propriul şef să îţi transformi pasiunea într-un buisness.
Afacerile cu accesorii handmade îşi dovedesc succesul în mare parte datorită noilor tendinţe către produsele handmade, către obiecte unicat, confecţionate manual. În acelaşi timp, ele se dovedesc a fi profitabile şi datorită faptului că activitatea profesională este una mai simplă şi care poate fi condusă de la domiciliul personal cu success fără a fi necesare chieltuieli suplimentare.
Handmade poate fi denumit ca fiind o artă ce îmbină talentele unei persoane în crearea unui produs unic, frumos şi plin de personalitate, lucrat manual. În ultimii ani, tendinţele sunt îndreptate către diferenţiere, unicitate, personalizare, oamenii îşi doresc, fie că este vorba de bijuterii, vestimenaţie, mobilier, fotografi , mobilă, ceva personalizat ceva care le poate oferi siguranţa că este numai a lor, într-o lume în care unicitatea nu mai este apreciată mai există oamenii care îşi doresc să fie înconjuraţi de frumuseţe.
Afacerile handmade sunt accesibile din punct de vedere a investiţiei, care este minimă: ai nevoie doar de materia primă, în funcţie de ce anume îţi doreşti să creezi şi multă imaginaţie.
Multe dintre afacerile cu produse handmade au fost începute deoarece o cunoştinţă sau un membru al familiei a admirat acest tip de produse şi au spus de ce să nu faci şi banii din asta.
Piaţa este una relativ nouă în România şi a înregistrat un real succes, de ce să nu îţi transformi şi tu pasinea într-o afacere ce te poate întreţine, încercă testează mai întăi produsele pe cunoştinţe iar dacă le place cu siguranţa te vor recomanda mai departe către cercul lor de prieteni.
dialinginnovations.com
Pe piața muncii se vorbește tot mai mult de experiență. Pentru a avea șanse de angajare, tinerii care abia au terminat facultatea ar trebui să aibă, de preferat, și experiență. Totuși, există domenii în care lipsa de experiență nu este neapărat un dezavantaj, atâta timp cât există dorință de învățare totul este posibil.
Un astfel de domeniu este cel al call center-urilor unde piața locală oferă o mulțime de oportunități de muncă pentru cei cu experiență puțină sau chiar deloc. Un job în acest domeniu este unul foarte stresant însă poţi privi acest domeniu ca un test de rezistenţă, dacă poţi face faţă volumului de muncă în cadrul unui astfel de job atunci poţi rezista oriunde.
Concurența pe piața de call center este una acerbă sunt extrem de multe firme care angajează şi tot timpul vei găsi un job deoarece fluctuaţia de personal este una mare, o data pentru că salariul nu este unul din cele mai bune, în general ele pornesc de la 800 de ron şi ajung undeva până la 1800 pentru cei care lucrează pe limbi străine iar un al doilea motiv ar putea fi programul, unele socităţi au program şi în timpul nopţii pentru partenerii străini. Industria de call center rămâne cea mai activă în ceea ce privește numărul de noi angajări în fiecare an, iar cei interesați își pot găsi cu siguranță job în companiile care activează în această piață. Poţi pleca de la cască şi mai apoi să devi tu la rîndul tău team leader. Avantajul unui astfel de job poate veni şi din faptul că ai posibilitatea să lucrezi part time.
Dacă îţi doreşti să lucrezi într-un astfel de domeniu ai posibilitatea să alegi între:
- agent de vanzari;
- customer support;
- specialist marketing;
- recepţioner;
- manager în vănzări, marketing şi chiar manager de comunicare
În prezent pe piaţa locală există foarte multe call centere, din care aproximativ 60% sunt numai departamente interne ale unor companii din telecom sau bănci, în industrii cu un număr mare de clienţi, care au nevoie de activităţi de suport.
Sunt numeroase situaţiile în care oamenii semnează documentele oficile fără a le citi în prealabil sau chiar dacă le citesc ne fiiind familiarizaţi cu vocabularul de specialitate sunt de acord şi îşi lasă semnătura în colţul paginii.
O regulă de bază este aceea că un contract de muncă nu poate conţine prevederi contrare legislaţiei muncii în vigoare şi totodată obiectivul lui saă nu îl reprezinte derularea unor activităţi cu caracater ilicit sau imoral. Poţi citi legisalţia muncii accesând linkul legislatiamuncii.manager.ro .
Printre clauzele obligatorii pe care fiecare angajator trebuie să le introducă în contract se numara salariul cu sporuri, indemnizaţii şi alte adaosuri salariale, funcţia ocupată, durata concediului de odihnă, locul muncii, durata preavizului pentru demisie şi cel acordat în cazul concedierii, perioada de probă, criteriile de evaluare a performanţelor, condiţiile de risc prezente în cadrul locului de muncă.
La citirea contractului de munca consider că viitorul angajat ar fi bine sa acorde o foarte mare atenţie tuturor clauzelor, dar în mod special elementelor privind funcţia, salariul de încadrare, timpul de lucru şi cel de odihnă, cum anume se compenseaza orele suplimentara, locul muncii, dar şi durata contractului de munca.
Pe toată lumea întresează partea financiară aşa că aveţi mare grijă de foarte multe ori s-a trecut în contract un salariu mai mic decît minimul legal.
O situaţie mai gravă se creează atunci când o parte din bani se plătesc legal, prin contract, iar o alta la negru, fără ca suma respectivă sa apară în niciun document şi fără ca salariatul să obţină vreo dovada de încasare a acestor sume. El pierde astfel la stagiile de cotizare (pensie, sănătate, somaj).
Citiţi cu atenţie clauzele cu privire la timpul de lucru, funcţie (cea din contractul de muncă trebuie să corespundă cu cea din fişa postului= deasemnea aveţi grijă la clauzele care se referă la confidenţialitate şi concurenţă.
inthecornerr 