Archive for martie 2012
Etichete de tot felul
Posted on: 27 martie 2012
„Don’t judge a book by its cover” (” Nu judeca o carte după copertă”), cât de mulți dintre noi reușim să facem acest lucru. Tineri, adulți, oameni învârstă, câți suntem capabili să zicem că niciodată nu am avut o idee preconcepută despre cineva, că nu am pus etichete fără măcar să cunoaștem acea persoană, că nu am spus niciodată ceva rău sau că nu am refuzat să facem cunoștintă cu cineva doar pentru că nu se încadra în tiparul nostru de perfecțiune. Poate nu întotdeauna o spunem cu voce tare, dar de gândit sigur o gândim, facem tot felul de presupuneri, judecăm fără măcar să ne pese pe cine rănim.
Ne place să punem etichete, să încadrăm oameni în anumite categori, să ne spunem părerea despre oricine indiferent pe cine rănim. Folosim adesea apelative cum ar fi: ”pițipoance”, ”cocalari”, ”maneliști”, ”rockeri” ,”prea gras/ă”, ”prea slab/ă”, ”urăt/ă”, ”frumos” pe principiul că și ceilalți fac la fel despre noi.
Trăim într-o lume superficială unde totul se rezumă la prezent, la binele propriei persoane, am uitat să fim generoși, nu mai știm să dăruim nimic, nici măcar un zâmbet, am uitat să avem încredere.
Frumuseți…
Posted on: 23 martie 2012
Trăim înconjurați de frumuseți și nici măcar nu realizăm cât suntem de norocoși. În fiecare zi ne trezim și putem privi un nou răsărit, un nou apus,lumea se trezește la picioarele noastre, natura moare ca apoi să reînvie, genușiul se transformă într-un verde vibrant, într-o explozie de culoare. Oare știm noi să aprecim toate acestea?
Pentru noi viața de zi cu zi e o rutină, : dimineața- un chin ( trezitul dimineața, am face orice pentru încă zece minute de somn, mâncatul pe fugă, alergatul după mijlocul de transport) amiaza- dulce amăgire ( pauzele sunt de cele mai multe ori prea scurte, nu ne dorim decât ca ziua să se sfărsească o dată și să fim acasă) seara-falsă relaxare ( ajunși însfârșit acasă uitam de ce am vrut să fim acolo, cina nu se mai ia în familie ci fiecare pe unde apucă, duș, somn, iar apoi o nouă zi). Dacă ne regăsim în tiparul acesta, atunci înseamă că ceva nu e în regulă, ceva trbuie să se schimbe.
Totul poate fi mai ușor, începe prin ați nota toate gândurile bune și toate lucrurile pe care vrei să le schimbi, oferă-ți cinci minute de relaxare în fiecare zi și bucurăte de toate lucrurile pe care le trăiești.
Pentru ca totul să fie mai simplu poți începe așa: ”Eu….. îmi propun ca fiecare zi să fie de neuitat, să fiu mai atent/ă la toate lucrurile care mă înconjoară, să mă descopăr, să experimentez lucruri noi, să întălnesc oameni deosebiți să fac din fiecare zi … o zi specială!”
Învață să zbori pe aripile imaginației și vei descoperi că viața are și părtile ei frumoase.
Cronică de film: War Horse
Posted on: 12 martie 2012
Bazat pe romanul lui Michel Morpurgo filmul War Horse este un film care trebuie vizionate. De ce? Deorece Steven Spielberg încercă o nouă formulă, filme despre Primul Război Mondial s-au făcut foarte multe însă nici una nu a avut ca personaj principal un cal. Joey este eroul care va reuși să treacă peste toate greutățile datorită unui gram de noroc.
Dar cum a început totul. Totul pornește dintr-un mic oraș din Marea Britanie, Denvon, unde o famile de fermieri încercă să treacă peste greutățile zilnice. În căutare un cal pentru munci agricole capul familiei, dintr-un orgoliu îl cumpără pe Joey, un mânz pur-sânge. Așa ajunge să se cunoască Albert (Jeremy Irvine), noul stăpăn și Joey. Acesta îl va învăța pe Joey să devină unul dintre cei mai ascultători cai.
Datorită sărăciei și izbucniri primului război mondial calul va fi vândut unei garnizoane ale armatei britanice aflate în oraș, de aici incepe adevărata poveste, peripețiile pe care le are de înfruntat.
Filmul conține foarte puține scene comice punând accentul mai ales pe scenele pline de dramatism real și nici decum unul patetic. Joey ajunge să cunoască adevăratele orori ale războiului.
Filmul nu pune accentul numai pe victimele omenești dar mai degrabă pe partea pe care nimeni nu a văzut-o și anume victimele colaterale, deorce bietele animale au fost până la urmă niște victime, restrănse la cifre, nu se știe cât de reale.
Spielberg a ales să utilizeze în filmul său numai actori europeni, majoritatea britanici, întreg filmul fiind realizat în Marea Britanie cea ce oferă o mare notă de realism și autenticitate.
inthecornerr 